Pe 16 august, calendarul creștin-ortodox cinstește memoria Sfinților Martiri Brâncoveni – voievodul Constantin Brâncoveanu, cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și sfetnicul Ianache Văcărescu. Toți au fost martirizați pentru credința lor neabătută și și-au oferit viețile ca mărturie până la ultima suflare.
Viața și jertfa lor
Constantin Brâncoveanu s-a născut în 1654 din familii nobile, atât din partea tatălui (coborâtor din voievodul Matei Basarab), dar și din partea mamei (nepot al voievodului Șerban Cantacuzino). Rămas orfan de tată încă de mic, a fost crescut cu grijă spirituală și educație aleasă în casa unchiului său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. A domnit în Țara Românească pentru aproape un sfert de veac (1688–1714), fiind considerat un ctitor de frunte — a ridicat Mănăstirea Hurezi și multe alte mănăstiri și biserici, întărind astfel viața culturală și religioasă a țării.
În 1714, în Săptămâna Patimilor, sub acuzația de trădare, el a fost mazilit și adus împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache Văcărescu la Constantinopol. Acolo au fost supuși unor torturi oribile — întinderea pe roată, cetluirea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroșit în foc pe piept și pe spate, înțeparea mâinilor și a picioarelor, încercări de a-i forța să renunțe la credință — și li s-a oferit libertatea în schimbul trecerii la islam. În loc să se lepede de credința lor, au rămas neclintiți și au fost decapitați public în ziua Adormirii Maicii Domnului (15 august), zi în care Dreptcredinciosul Voievod împlinea 60 de ani și era ziua de nume a doamnei sale, Marica. Astfel s-au mutat la cer, neclintiți, cu sufletele curate.
După moartea lor, trupurile au fost aduse în țară și înmormântate la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria domnitorului, iar soția lui, Maria, a contribuit la păstrarea acestei amintiri sfinte.
Învățături duhovnicești. Blândețe, credință și ajutor concret
Constantin Brâncoveanu nu a fost doar un domnitor înțelept, ci un mecena pentru Biserică, artă și cultură. Ctitoriile sale cele mai semnificative - mănăstirile, tiparnițele, academiile – au fost edificii de credință și cunoaștere pentru popor. Aceste lucrări au pregătit terenul pentru o identitate națională creștin-ortodoxă puternică.
Dărnicia și grija evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu aveau hotar. Ele au trecut dincolo de granițele Țării Românești, revărsându-se asupra fraților români din Moldova și Transilvania, asupra tuturor patriarhiilor ortodoxe, dar și către creștinii dreptcredincioși aflați în suferință pe meleagurile Siriei, Caucazului și ale lumii arabe, ajungând până la Locurile Sfinte ale Răsăritului: Ierusalim, Athos, Sinai, precum și la mănăstirile din Grecia și din insulele grecești.
Dragoste reală pentru semeni, investiția constantă în oameni și credință neclintită sunt valori pe care le-am preluat și noi în misiunea Fiideajutor. Donatorii noștri ajută copii să meargă la școală, susțin centre pentru seniori, oferă sprijin mamelor în criză — toate făpturi simple, dar care poartă în urma lor slava neștirbită a dragostei. La fel cum Brâncovenii au zidit pentru Dumnezeu și pentru neam, noi adăugăm ziduri de speranță în suflete.
Sfinții Martiri Brâncoveni ne invită astăzi să trăim cu credință curajoasă, în inima căreia se află tradiția, cultura și iubirea smerită pentru aproape. Pe 16 august, să ne inspirăm din martiriul lor — nu pentru a avea slavă, ci pentru a fi mai aproape de Dumnezeu prin faptele noastre bune.
